Meniu dietetic număr aspect cinci

Managementul pierderii în greutate dpg

Share Transcript Autori: Prof. Azamfirei Leonard Prof. Copotoiu Sanda-Maria Sef. Copotoiu Ruxandra Dr. Cioc Adrian Sef. Ghițescu Ioana Sef. Kovacs Judit Asist. Solomon Raluca Sef. Copotoiu Sanda-Maria Prof.

Azamfirei Leonard Editori: Prof. Copotoiu Sanda-Maria, Catedra A. Mureș Prof. Azamfirei Leonard, Catedra A. Mureș Autori: Sef. Copotoiu Ruxandra, Dr. Cioc Adrian, Sef. Ghițescu Ioana, Sef. Kovacs Judith, Asist.

Solomon Raluca, Sef. Szederjesi Janos Referenți științifici: Prof. Bățagă Tiberiu Conf. Bălașa Rodica Conf. Mărginean Oana Tehnoredactare: Dr. Ovidiu S. Copotoiu Sanda-Maria Anestezia a apărut ca o necesitate de a asigura analgezia pacientului chirurgical.

Durerea este o senzația complexă, multifactorială, a cărei mecanism este încă incomplet elucidat. Alături de analgezie, anestezia implică și alte beneficii, precum relaxarea musculară, fără de care intubația traheală sau actul chirurgical ar fi mai dificile. Mecanismele moleculare răspunzătoare pentru efectul anestezic sunt incomplet elucidate, în special în cazul anestezicelor volatile. Anestezia loco-regională a evoluat rapid, în special odată cu implementarea ecografiei.

Anestezia regională ghidată ecografic a condus la diminuarea complicațiilor legate de acest tip de anestezie, oferind un confort sporit atât paciențiilor cât și anesteziștilor. Avansul tehnologic a permis dezvoltarea monitorizării atât intraanestezice cât și la pacientul critic postoperator. Societățiile de anestezie și terapie intensivă europene au dezvoltat protocoale specifice în ceea ce privește standardul de monitorizare intra- anestezică cu scopul de uniformizare și in final de modificare a prognosticului vital.

Intensivistul trebuie să găsească echilibrul între excelența profesională și cerințele morale și etice. Evoluția anesteziei și terapiei intensive a permis existența unor supraviețuitori a căror calitate a vieții este discutabilă.

Valorile personale ale fiecărui intensivist sunt supuse unor provovări zilnice. Datorită complexității cazuistice precum și problemelor etice apărute în terapie intensivă, tratamentul paciențiilor managementul pierderii în greutate dpg se face protocolizat. Merită de menționat faptul că orice protocol de terapie trebuie ajustat particularității fiecărui caz în parte. În țara noastră anestezia și terapia intensivă sunt cuprinse în aceeași specialitate, de fapt anestezia fiind considerată terapia intensivă a pacientului chirurgical intra-operator.

managementul pierderii în greutate dpg

Datorită cerințelor acestei specialități, medicul anestestezist-reanimator trebuie să fie bine documentat, alert, competent. Procesul de formare ca anestezist-reanimator este unul continuu.

Cursurile de anestezie și terapie intensivă sunt create pentru a trezi interesul studențiilor din anii preterminali pentru o specialitate aferentă instinctului de supraviețuire.

După finalizarea cursurilor și stagiilor de anestezie și terapie intensivă, studentul este nevoit să cunoască, să practice manevrele de suport vital de bază și avansat, indiferent de orientarea sa profesională.

managementul pierderii în greutate dpg

Identifice etiologia, fizopatologia, clinica și monitorizarea în cazul fiecărei insuficiențe de organ 2. Înțeleagă tratamentul fiecărei insuficiențe de organ în parte 3. Își clarifice noțiunile anterior obscure 4. Înteleagă divesitatea opțiunilor terapeutice pentru fiecare caz în parte slăbind zeița romană. Sintetizeze informația din fiecare curs 6. Solomon Raluca Dr. Clasificare fiziopatologică Tren o pierdere de grăsime este un proces mecanic prin care gazul ambiental este transportat la nivel alveolar.

Schimbul gazos are loc între alveole și sângele capilar. Astfel în funcţie de tulburarea fiziopatologică, insuficiența respiratorie se poate clasifica în două categorii: datorată tulburărilor de ventilație și datorată schimbului gazos deficitar. Hipercapnia este consecinţa fie a creșterii producerii de CO2 prin intensificarea metabolismului sepsis, febră, arsuri, supraalimentațiefie a scăderii eliminării CO2-ului în expir.

Clasificare în funcţie de durata insuficienței respiratorii În funcție de durată şi tipul compensării: - Acută - Cronică. Insuficienţa respiratorie acută poate apare la pacienți fără boală pulmonară preexistentă sau pe fondul unei insuficiențe respiratorii cronice. Spre deosebire de insuficiența respiratorie acută, caracterizată de tulburări ale gazometriei arteriale și ale echilibrului acido-bazic amenințătoare de viață, semnele clinice ale insuficienței respiratorii cronice sunt mai puțin dramatice.

Insuficiența respiratorie cronică se dezvoltă în câteva zile sau mai mult, permițând compensarea renală sau creșterea concentrației bicarbonatului şi de aceea pH- ul este de obicei doar puțin scăzut. Markerii clinici ai hipoxemiei cronice, precum policitemia sau cordul pulmonar, sugerează o afecțiune de lungă durată.

Hipertensiunea pulmonară este frecvent întâlnită în insuficiența respiratorie cronică.

Hipoxemia alveolară potențată de hipercapnie cauzează vasoconstricția arteriolelor pulmonare. Rezistența vasculară pulmonară crescută crește postsarcina ventriculului drept şi poate genera insuficiență ventriculară dreaptă. Aceasta, la rândul ei, favorizează apariţia hepatomegaliei și a edemelor periferice. Acest întreg tablou caracterizează cordul pulmonar.

Clasificarea etiologică Insuficienţa respiratorie acută poate fi consecinţa unei patologii pulmonare primare principalul obiectiv este de a pierde grăsime a unei patologii extrapulmonare.

Cauzele sunt adesea multifactoriale. Valorile normale variază în funcție de sex, rasă, vârstă si înalțime. Capacitatea ventilatorie reprezintă ventilația spontană maximă care poate fi menținută fără a cauza oboseala mușchilor respiratori.

Necesarul ventilator este minutul volum spontan care poate menține o PaCO2 normală. În mod normal, capacitatea ventilatorie depășește cu mult necesarul.

managementul pierderii în greutate dpg

Insuficiența respiratorie poate să rezulte din scăderea capacitații ventilatorii sau din creșterea necesarului sau ambele. O tulburare a oricărei componente a sistemului pulmonar și a volumelor pulmonare poate scădea capacitatea ventilatorie. Suma presiunilor parțiale ale tuturor gazelor este egală cu presiunea alveolară totală.

managementul pierderii în greutate dpg

Aşadar presiunea oxigenului din alveole este determinată de concentrația oxigenului inspirat, de presiunea barometrică și de presiunea bioxidului de carbon din alveole. Presiunea parțială alveolară a vaporilor de apă rămâne constantă și nu contribuie la modificările P A O 2. Este nevoie de ventilație pentru a reîmprospăta gazul alveolar.

Factorii care duc la modificări ale P A O 2 sunt: - P A CO 2 - Presiunea alveolară - Concentrația oxigenului inspirat - Ventilația Creșterea aportului de oxigen va crește conținutul alveolar de oxigen și deci presiunea parțială. Presiunea oxigenului în alveole va fi mică la altitudini mari și mare în camere hiperbare.

Afecţiunile asociate cu nivel crescut de CO 2 în sânge, consecutiv în alveole, asemeni hipoventilației și BPOC, sunt asociate cu o presiune scăzută a oxigenului în alveole. Procesul prin care se produce scăderea presiunii parțiale a oxigenului se numește cascada oxigenului. Pe măsura ce gazul este inspirat, el este diluat de vaporii de apă. Ca urmare managementul pierderii în greutate dpg parțială a oxigenului scade.

La nivel alveolar, presiunea parțială a oxigenului mai scade, având în vedere că o parte din oxigen este absorbit, iar CO 2 este eliminat. Presiunea parțială la acest nivel, potrivit ecuației gazului alveolar, are o valoare de mmHg.

Această poluare cu sânge venos provine din regiuni mai puțin 8 ventilate ale plămânului cu o presiune parțială a oxigenului micădin managementul pierderii în greutate dpg bronșice care vascularizează parenchimul pulmonar și managementul pierderii în greutate dpg venele thebesiene care vascularizează mușchiul cardiac. Fiecare moleculă de hemoglobină poate lega 4 molecule de oxigen 20ml O 2 pentru ml sânge arterial sau 15ml O 2 pentru ml sânge venos.

Meniu dietetic număr aspect cinci

Cantitatea de oxigen legată de hemoglobină depinde de nivelul P a O pierde zerul gras. Această relație, cunoscută drept curba de disociere a oxihemoglobinei, nu este liniară, ci are forma unei curbe sigmoide, cu o pantă abruptă între PaO 2 mmHg și o porțiune plată peste valori ale PaO 2 de 70mmHg.

Curba de disociere a oxihemoglobinei Figura 2 Curba de disociere a oxihemoglobinei descrie relația dintre saturația hemoglobinei în oxigen și presiunea sa parțială.

  1. Adresă email: jean-pierre.
  2. A.t.i - ID:5cdf3
  3. GHID 02/09/ - Portal Legislativ

Dacă curba este deplasată spre dreapta, molecula de Hb cedează mai ușor oxigenul la țesuturi. Dacă curba este deplasată la stânga, afinitatea Hb pentru O 2 este mai mare, deci îl va ceda mai greu.

Conținutul de O 2 al sângelui Capacitatea teoretică maximă de transport a oxigenului este de 1. Conținutul în O 2 al sângelui este reprezentat de volumul de oxigen transportat în ml sânge. CO 2 traversează membrana alveolară de 20 ori mai repede faţă de O 2de aceea anomaliile de difuziune și shunturile nu au efect asupra eliminării CO 2.

Hemoglobina este esențială acestei reacții deoarece are 4 grupari amino per moleculă.

Albumina furnizează de asemenea grupări amino una per moleculă. Cele 3 forme ale CO 2 sunt în echilibru, iar presiunea parțială a CO 2 este reprezentată de fracțiunea dizolvată în plasmă. Poate fi calculată din diferența dintre oferta de oxigen și rezerva de oxigen. Perturbări ale schimbului gazos pot să apară în cazul unor defecte atât de difuziune, cât şi de ventilație sau de perfuzie. Tulburările de difuziune sunt mai puțin întâlnite.

Pot să apară în cazul defectelor membranei alveolare sau al reducerii numarului de alveole scăderea suprafeței alveolare. Relația dintre acești factori descrie Zonele West.

Acestea sunt patru zone dispuse vertical în plămân, prin care se explică modul în care presiunile alveolare, arteriale și venoase diferă de la o zonă la alta și cum acest lucru afectează ventilația și perfuzia în întreg teritoriul pulmonar.

Zonele West Figura 3 În zona 1, presiunea alveolară poate să le depășească pe cele arteriale și venoase, astfel perfuzia este redusă pe măsură ce vasele colabează, ducând la formarea managementul pierderii în greutate dpg mort. În zona a 2-a, presiunea arterială depăşeşte presiunea alveolară dar nu și pe cea venoasă. În zona a managementul pierderii în greutate dpg, atât presiunea arterială cât și cea venoasă o depășesc pe cea alveolară.

Zona a 4-a apare în porțiunile pulmonare în care volume pulmonare mici reduc dimensiunile vaselor extra-alveolare, crescându-le rezistența și reducând fluxul sangvin.

Aceasta se întâmplâ la baza plămânului la volume curente mici. Ca rezultat, sângele ajunge în circulaţia arterială fără a fi oxigenat. Aceasta este cea mai frecventă cauză a insuficienței respiratorii hipoxemice. Efecte: lezarea ţesuturilor prin inactivarea unor enzime, formarea speciilor libere oxidante cu apariţia inflamaţiei şi a edemului tisular. Semnele clinice ale toxicității oxigenului devin manifeste în cazul expunerii la: - Concentrații mari de managementul pierderii în greutate dpg pe o perioadă scurtă terapia hiperbară - Concentrații mai mici de oxigen dar folosite timp mai îndelungat.

Oxigenul hiperbar afectează SNC semne neurologice: creşterea iritabilităţii nervoase, crize convulsivetoxicitatea normobară lezează plămânii.

Cauza hipercapniei este deseori independentă de hipoxemie. Poate fi consecinţa: - Producției crescute de CO2 secundară unui metabolism accelerat sepsis, febră, arsuri, supraalimentație - Eliminării scăzute a CO2. Eliminarea CO 2 este invers proporțională cu ventilația alveolară VA. Efectele hipercapniei: - Stimularea ventilației via chemoreceptori centrali și periferici - Vasodilatație cerebrală, crescând astfel fluxul sangvin cerebral și presiunea intracerebrală - Stimularea sistemului nervos simpatic cu tahicardie, vasoconstricție periferică, și diaforeză - Midriază, hiperpotasemie - Deprimare centrală la valori foarte mari ale PaCO2 Tratamentul hipercapniei este în primul rând de corectare a cauzei determinante.

Tratamentul hipoventilației constă managementul pierderii în greutate dpg asistarea ventilației.